Cu fața la Ierusalim

                                   


To Jerusalem

”O fair of view! World's joy! Great monarch's home!
For you, from earth's far end, my spirit yearns.
Compassion stirs in me when my mind turns
To your lost cloister and its splendor's doom.
Would that on an eagle's wings I flew
To mix the water of my tears with your parched clay!
Always I think of you -- and though your king's away,
And snakes and scorpions scuttle where once grew
Your balm of Gilead, your stones and earth
Would taste when kissed like honey in my mouth.”

Yehuda HaLevi, evreu născut în Spania, unde a și trăit mare parte din viață, a fost sionist, dar nu ceea ce se numește astăzi sionist. Versurile pe care le scria el în secolul al 12-lea, cu mult înaintea existenței sionismului politic, au atâta sensibilitate și frumusețe, atâta dragoste și atât de mult dor, dor dureros, dor ce sapă adânc în oase și taie în carne, tânjire sfâșietoare după acel pământ, după pietrele sale, după praful său, încât par țesute chiar din lacrimile poetului.

A fi sionist în vremurile acelea nu avea legătură cu ambiții politice și naționaliste, nu avea legătură cu vreo emigrare în masă, ci cu practicarea religiei Torei pe pământul profeților, pe pământul unde s-au născut și întrepătruns toate visele și năzuințele poporului evreu. În astfel de aspirații pot să mă regăsesc. Cu astfel de aspirații pot să-mi împletesc și eu visele, în ritmul unei asemenea inimi poate să bată și inima mea.

"Binecuvântat ești Tu, Doamne, Ziditorul Ierusalimului." Barukh Atah Hashem Bone Yerushalayim. Este un vers ce apare des în rugăciunile evreiești. Ierusalimul este orașul lui Dumnezeu. Mai înainte de a fi al oamenilor, este al Celui ce a fost, este și va fi mereu. A te raporta la Orașul Sfânt al Domnului ca la o proprietate ce-ți aparține, e vulgar. Ierusalimul este indisolubil legat de poporul lui Israel, dar totodată, Ierusalimul aparține umanității, tuturor celor ce cred în sfințenia lui și i-o respectă. 

Fiecare pas cu care am călcat în orașul acesta, în orice parte a lui, printre evrei sau musulmanii sau printre creștini, cu toții palestinieni, l-am făcut cu dragoste și venerație. Am pășit aproape cu teamă, cu teama aceea stănesciană - "Spune-mi, dacă te-aș prinde într-o zi și ți-aș săruta talpa piciorului, nu-i așa că ai șchiopăta puțin de teamă să nu-mi strivești sărutul?" Aș fi vrut să plutesc, să nu-i strivesc pământul, pietrele, misterul, cu nevrednicele mele tălpi.

Ierusalimul ocupă o parte centrală în rugăciunile zilnice ale fiecărui evreu religios. Sigur, Ierusalimul este mai mult decât un loc fizic, așa cum Pământul Sfânt e mai mult decât un loc fizic. Eu știu că oriunde m-aș afla, Ierusalimul trăiește în mine și eu trăiesc în el. Dar contează cum tratăm ipostază terestră a Ierusalimului celest. Ce e Sus e și jos, ce e jos e și Sus. Ce facem jos are ecou Sus și acel ecou se răsfrânge aici jos. 

V'lirushalayim ir'kha b'rachamim tashuv... V'techezenah eineinu b'shuv'kha l'Tzion b'rachamim...