Legământul circumciziei

Circumcizia sau brit milah în ebraică, datează de la Cartea Facerii încoace, atunci când Dumnezeu i-a poruncit lui Avraam să se taie împrejur pe sine și pe urmașii săi, ca simbol al legământului dintre evrei și Dumnezeu. Circumcizia este un semn fizic al relației eterne dintre Dumnezeu și poporul evreu, un semn ce amintește în permanență evreilor de misiunea lor. De mii de ani evreii se taie împrejur, este o tradiție importantă care conectează generațiile.

Dumnezeu i-a poruncit poporului evreu (Levitic 12:2-3): „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: «Când o femeie va rămâne însărcinată şi va naşte un copil de parte bărbătească, să fie necurată şapte zile; să fie necurată ca în vremea sorocului ei. În ziua a opta, copilul să fie tăiat împrejur.»”

Demonstrând supunerea sa față de Dumnezeu marcându-și corpul cu semnul legământului, Avraam dezvăluie legătura intrinsecă pe care fiecare evreu o are cu Dumnezeu.

Actul circumciziei, cel care marchează perfectarea trupului, este un act uman. Dumnezeu putea să ne creeze gata circumciși dacă dorea. Însă nu a făcut-o. Omul trebuie să muncească pentru a atinge perfecțiunea spirituală, emoțională, morală și etică.

Legământul poporului evreu cu Dumnezeu se situează dincolo de înțelegerea umană. Este o legătură ce implică devotament necondiționat, este o legătură absolută și indestructibilă. De aceea evreul este circumcis atunci când este bebeluș, când încă nu și-a dezvoltat capacitatea de a judeca sau de a lua decizii, deoarece legământul cu Dumnezeu nu este un parteneriat intelectual sau unul calculat. Circumcizia copilului demonstrează că legătura dintre evrei și Dumnezeu este dincolo de logică și rațiune.

Dumnezeu a ales însuși organul care este sursa vieții pentru a marca fizic acest legământ veșnic, organul care, în același timp, este folosit pentru actele cele mai primare. Prin circumcizie suntem sfințiți, iar acest lucru transmite mesajul că orice funcție sau impuls fizic poate fi folosit în scop sacru.

Ne naștem cu instinctul natural de conservare. Bebelușii sunt în mod intrinsec egoiști. Plâng atunci când vor să fie hrăniți, urlă atunci când vor să fie luați în brațe și nu au niciun interes pentru sentimentele și nevoile altor oameni. Din momentul nașterii, ne plasăm pe noi înșine înaintea altora, plasăm nevoile proprii înaintea nevoilor altor oameni. La un bebeluș, atitudinea aceasta este privită ca simpatică, șarmantă, însă nesupravegheată, această atitudine devine corozivă și își pierde din farmec. Devenim plozi care cer ba aia, ba ailaltă, apoi devenim copii egoiști și în cele din urmă adulți egocentrici dominați de propriile nevoi. Munca de a ne purifica trebuie să înceapă devreme. Circumcizia purifică și rafinează. Ne forțează să facem un sacrificiu.

Hasidicii explică, de exemplu, că înlăturând prepuțul și dezvăluind organul de sub el, se ridică în mod simultan un văl de pe sufletul nostru, care revelează legătura intrinsecă cu Dumnezeu. În acest sens, circumcizia diferă de toate celelalte porunci. Toate celelalte porunci consolidează noi legături cu Dumnezeu; circumcizia revelează conexiunea deja existentă cu El.