Turnus Rufus, guvernatorul roman al Iudeei, l-a întrebat pe rabbi Akiva, „Care acțiuni sunt mai desăvârșite, cele ale lui Dumnezeu sau cele ale omului?” Rabbi Akiva i-a răspuns, „Cele ale omului”...Turnus Rufus l-a întrebat apoi, „De ce voi evreii practicați circumcizia?” Iar rabbi Akiva i-a răspuns, „Vezi, știam ce ai să mă întrebi și de aceea am spus că acțiunile omului sunt mai desăvârșite decât cele ale lui Dumnezeu. Adu-mi niște mănunchiuri de grâu și niște prăjituri coapte.” Atunci când produsele i-au fost aduse, rabbi Akiva i-a spus guvernatorului, „Aceste mănunchiuri de grâu sunt munca Domnului, iar aceste prăjituri sunt munca omului. Care sunt mai desăvârșite? Adu-mi niște tulpini de in și niște haine de la Beit Shean.” Când produsele i-au fost aduse, rabbi Akiva i-a spus, „Aceste tulpini sunt opera lui Dumnezeu, iar aceste veșminte sunt opera omului. Care sunt mai desăvârșite?”
Turnus Rufus l-a întrebat, „Dacă Dumnezeu prefera circumcizia, de ce bebelușii nu se nasc gata circumciși?” Rabbi Akiva i-a răspuns, „Cel de Sus, binecuvântat fie Numele Său, a dat poruncile poporului evreu pentru ca evreii să fie purificați și perfecționați prin ele.
Textele evreiești discută această dispută dintre Turnus Rufus și rabinul Akiva, dispută ce a avut loc în contextul interzicerii circumciziei impuse de împăratul Hadrian. Midrașul sugerează că guvernatorul roman considera natura, creată de „zei”, conform viziunii sale, ca fiind realitatea cea mai bună cu putință, cea mai aproape de perfecțiune și deci considera prepuțul ca o dovadă a faptului că trupul uman era perfect în starea sa naturală. Rabinul Akiva însă, i-a dovedit prin metafora cu grâul și prăjiturile sau inul și hainele, că ceea ce este produs de natură nu este neapărat perfect și complet, iar omul are rolul de a îmbunătăți și a perfecționa ceea ce există în natură. Lumea și în special omul nu e creat perfect. Omul are defecte, acest lucru este înscris în însăși natura sa, iar prepuțul este o dovadă a acestui lucru. Dumnezeu a creat omul imperfect și incomplet. O perfecțiune impusă omului din exterior este o perfecțiune defectuoasă, deoarece ceea ce este perfect și complet vine din interior, nu din afară. Dumnezeu a creat omul imperfect iar omul trebuie să depună efort și să-și exercite liberul arbitru pentru a atinge desăvârșirea. Omul trebuie să se perfecționeze ca urmare a alegerii sale, perfecțiunea nu trebuie să fie un dat de la Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.