Evreul cel gras

Într-o zi, marelui înțelept Baal Shem Tov i s-a revelat că un mare suflet va fi partenerul și „colegul său de cameră” pe lumea de apoi. I s-a revelat și cine ar fi fost acel suflet ce ar fi urmat să-i fie tovarăș după moarte: un fermier dintr-un sat izolat, departe de casa sa.

Dorind să afle mai multe despre partenerul ce-i era destinat, rabbi Israel a călătorit până în satul cu pricina și a întrebat de numele respectivului țăran. Omul s-a dovedit a fi un evreu simplu și neștiutor -- probabil că nici nu știa să citească rugăciunile cum se cuvine. Oamenii îl descriau ca fiind un „țărănoi” și-un „mâncău.” Rabbi Israel Baal Shem Tov a închiriat o cameră în casa fermierului și i-a observat comportamentul timp de câteva zile. Într-adevăr, „colegul de cameră” părea un om cât se poate de obișnuit, cu manierismele unui simplu țăran. Nicio clipă nu l-a văzut rabbi Israel deschizând o carte în afara celei de rugăciuni pentru a spune câteva rugăciuni elementare și nici nu a observat vreun comportament deosebit în vreun domeniu. Singurul lucru remarcabil era dieta sa: omul consuma o cantitate uriașă de mâncare. La o singură masă da gata cât mâncau oamenii obișnuiți într-o săptămână. Circumferința sa era după cum îi era și apetitul, impresionantă.

Într-un final, rabbi Israel l-a întrebat direct: „Știu dintr-o sursă de încredere că ești foarte bine văzut în ceruri. Poate poți să-mi spui de ce?”

„Sunt un evreu simplu, needucat, trăiesc din roadele pământului pe care îl cultiv”, a spus omul. „Nu am nimic special. Poate ar trebui să verifici din nou cu sursele tale.”

„Ai făcut vreodată în viața ta vreo faptă extraordinară?” a insistat rabbi Israel. „Poate ai salvat vreo viață, ai donat o sumă mare de bani sau poate ai făcut vreun sacrificiu de dragul celui Atotputernic?”

„Îmi pare rău că te dezamăgesc”, a spus țăranul, „dar nu ți-ai găsit omul potrivit. N-am făcut niciodată ceva asemănător. Sunt doar un fermier neșcolit. Singurul lucru extraordinar în legătură cu mine e cantitatea de mâncare pe care o mănânc. Nimeni nu mănâncă atât.”

„De ce mănânci atât de mult?” l-a întrebat Baal Shem Tov.

„Din cauza tatălui meu”, a răspuns omul.

„A tatălui tău?”

„Tatăl meu a murit al kiddush Hashem.” (pentru sanctificarea numelui lui Dumnezeu) În timpul unui pogrom, cu mulți ani în urmă, a fost târât din patul său și i s-a dat să aleagă: botezul sau moartea. Când a refuzat să sărute crucea, au dat foc la hambar și l-au aruncat în flăcări. Dar tatăl meu era numai o mână de om, numai piele și os. În câteva minute, a fost ars cu totul, n-a fost mare lucru de ars. Așa că am hotărât că în cazul meu nu va fi așa. Dacă mi s-ar întâmpla mie să trebuiască să ard pentru numele sfânt al lui Dumnezeu, păi o să aibă ce arde! Și o să ard, și-o să ard băiete, până m-or pomeni!”