Evreul cel gras

Într-o zi, marelui înțelept Baal Shem Tov i s-a revelat că un mare suflet va fi partenerul și „colegul său de cameră” pe lumea de apoi. I s-a revelat și cine ar fi fost acel suflet ce ar fi urmat să-i fie tovarăș după moarte: un fermier dintr-un sat izolat, departe de casa sa.

Dorind să afle mai multe despre partenerul ce-i era destinat, rabbi Israel a călătorit până în satul cu pricina și a întrebat de numele respectivului țăran. Omul s-a dovedit a fi un evreu simplu și neștiutor -- probabil că nici nu știa să citească rugăciunile cum se cuvine. Oamenii îl descriau ca fiind un „țărănoi” și-un „mâncău.” Rabbi Israel Baal Shem Tov a închiriat o cameră în casa fermierului și i-a observat comportamentul timp de câteva zile. Într-adevăr, „colegul de cameră” părea un om cât se poate de obișnuit, cu manierismele unui simplu țăran. Nicio clipă nu l-a văzut rabbi Israel deschizând o carte în afara celei de rugăciuni pentru a spune câteva rugăciuni elementare și nici nu a observat vreun comportament deosebit în vreun domeniu. Singurul lucru remarcabil era dieta sa: omul consuma o cantitate uriașă de mâncare. La o singură masă da gata cât mâncau oamenii obișnuiți într-o săptămână. Circumferința sa era după cum îi era și apetitul, impresionantă.

Într-un final, rabbi Israel l-a întrebat direct: „Știu dintr-o sursă de încredere că ești foarte bine văzut în ceruri. Poate poți să-mi spui de ce?”

„Sunt un evreu simplu, needucat, trăiesc din roadele pământului pe care îl cultiv”, a spus omul. „Nu am nimic special. Poate ar trebui să verifici din nou cu sursele tale.”

„Ai făcut vreodată în viața ta vreo faptă extraordinară?” a insistat rabbi Israel. „Poate ai salvat vreo viață, ai donat o sumă mare de bani sau poate ai făcut vreun sacrificiu de dragul celui Atotputernic?”

„Îmi pare rău că te dezamăgesc”, a spus țăranul, „dar nu ți-ai găsit omul potrivit. N-am făcut niciodată ceva asemănător. Sunt doar un fermier neșcolit. Singurul lucru extraordinar în legătură cu mine e cantitatea de mâncare pe care o mănânc. Nimeni nu mănâncă atât.”

„De ce mănânci atât de mult?” l-a întrebat Baal Shem Tov.

„Din cauza tatălui meu”, a răspuns omul.

„A tatălui tău?”

„Tatăl meu a murit al kiddush Hashem.” (pentru sanctificarea numelui lui Dumnezeu) În timpul unui pogrom, cu mulți ani în urmă, a fost târât din patul său și i s-a dat să aleagă: botezul sau moartea. Când a refuzat să sărute crucea, au dat foc la hambar și l-au aruncat în flăcări. Dar tatăl meu era numai o mână de om, numai piele și os. În câteva minute, a fost ars cu totul, n-a fost mare lucru de ars. Așa că am hotărât că în cazul meu nu va fi așa. Dacă mi s-ar întâmpla mie să trebuiască să ard pentru numele sfânt al lui Dumnezeu, păi o să aibă ce arde! Și o să ard, și-o să ard băiete, până m-or pomeni!”

O livră de lumânări

Povestea vorbește despre un evreu care își câștiga existența transportând cu căruța sa oameni și mărfuri. Într-o zi, evreul acesta se prezintă în fața rabinului local, vădit tulburat. „Ajută-mă, Rebbe, am comis un păcat teribil, am pângărit Șabatul. Cum pot să-mi ispășesc păcatul?” „Cum s-a întâmplat asta?”, îl întreabă rabinul. „Vinerea trecută mă întorceam de la piață cu căruța plină de mărfuri și m-am rătăcit în pădure. Până când mi-am găsit eu drumul spre marginile orașului, soarele apusese deja. Eram așa preocupat de mărfurile mele încât nu am realizat că venise Șabatul, decât prea târziu...” Văzând cât suferea bietul om, rabinul l-a liniștit spunându-i „Fiul meu, porțile căinței nu sunt niciodată închise. Donează o livră de lumânări sinagogii și păcatul îți va fi iertat.” Un rabin mai tânăr a auzit acest schimb de vorbe și a fost nemulțumit de hotărârea rabinului mai în vârstă. „O livră de lumânări pentru violarea Șabatului?” a gândit el în sinea lui, „Șabatul este una dintre cele mai importante porunci ale Torei. De ce tratează rabinul chestiunea asta cu atâta ușurință?”

În acea vineri după-amiază, evreul a adus livra de lumânări. Le-a așezat în strană cum ar veni, pentru ca paracliserul să le aprindă în cinstea Șabatului. Însă până să sosească acesta, a venit un câine vagabond și a fugit cu ele în bot. Bietul om a dat fuga la rabin, „Vai, rabbi, sărmanul de mine, ce mă fac, cerul mi-a respins pocăința!” Rabinul a încercat să îl liniștească: „Faci prea mare caz din asta, se mai întâmplă. Asta nu înseamnă că Dumnezeu ți-a respins căința. Adu o altă livră de lumânări vinerea viitoare și totul va fi bine.” Vinerea următoare, omul aduce din nou lumânări, însă când a dat paracliserul să le aprindă, toate s-au topit inexplicabil, așa că până a venit Șabatul nu a mai rămas nimic din ele. Iar dă fuga omul la rabin, disperat, rabinul îi spune din nou să aducă o livră de lumănari. A treia vineri aduce omul lumânările, paracliserul le aprinde, însă o pală puternică de vânt vine și le stinge fix când să înceapă Șabatul, așa că nu a fost chip să fie aprinse din nou. Iar vine omul plângând la rabin, iar acesta, dându-și seama că ceva nu se leagă, l-a trimis pe om la marele maestru hasidic rabbi Israel Baal Shem Tov.

„Hmm...” zice Baal Shem Tov auzind povestea. „Se pare că un tânăr rabin din orașul tău consideră că rabinul care ți-a spus să aduci lumânările pentru a ispăși încălcarea Șabatului, greșește. Nu contează. Săptămâna viitoare adu alte lumânări. De data aceasta îți promit că va fi bine. Și spune-i tânărului rabin că aș fi onorat dacă s-ar deranja să îmi facă o vizită.”

Zis și făcut. Tânărul rabin nu a pierdut vremea și a purces imediat către Baal Shem Tov. Însă s-a lovit de tot soiul de probleme în călătoria sa. Mai întâi, căruța a căzut într-un șanț. Apoi i s-a rupt osia la multe mile distanță de cel mai apropiat oraș. Apoi pur și simplu a rătăcit drumul. Când tânărul rabin în sfârșit a regăsit drumul, era deja vineri după-masa și soarele se pregătea să apună. A trebuit să lase căruța și să continue călătoria pe jos. Tânărul rabin a ajuns la Baal Shem Tov cu o oră înainte de începerea Șabatului, obosit și traumatizat de cât de aproape s-a aflat de a încălca această zi sfântă. „Șabat șalom, rabbi” l-a întâmpinat Baal Shem Tov, „hai și încălzește-te la foc. Tu, tinere rabbi, nu cunoști păcatul, așa că nu ai înțeles teribila remușcare și durere pe care o resimte un evreu când încalcă voința Părintelui său din Ceruri. Cred că acum ai înțeles ceva din agonia trăită de prietenul nostru. Crede-mă, remușcarea lui a fost mai mult decât suficientă pentru ispășirea păcatului său involuntar...”