O livră de lumânări

Povestea vorbește despre un evreu care își câștiga existența transportând cu căruța sa oameni și mărfuri. Într-o zi, evreul acesta se prezintă în fața rabinului local, vădit tulburat. „Ajută-mă, Rebbe, am comis un păcat teribil, am pângărit Șabatul. Cum pot să-mi ispășesc păcatul?” „Cum s-a întâmplat asta?”, îl întreabă rabinul. „Vinerea trecută mă întorceam de la piață cu căruța plină de mărfuri și m-am rătăcit în pădure. Până când mi-am găsit eu drumul spre marginile orașului, soarele apusese deja. Eram așa preocupat de mărfurile mele încât nu am realizat că venise Șabatul, decât prea târziu...” Văzând cât suferea bietul om, rabinul l-a liniștit spunându-i „Fiul meu, porțile căinței nu sunt niciodată închise. Donează o livră de lumânări sinagogii și păcatul îți va fi iertat.” Un rabin mai tânăr a auzit acest schimb de vorbe și a fost nemulțumit de hotărârea rabinului mai în vârstă. „O livră de lumânări pentru violarea Șabatului?” a gândit el în sinea lui, „Șabatul este una dintre cele mai importante porunci ale Torei. De ce tratează rabinul chestiunea asta cu atâta ușurință?”

În acea vineri după-amiază, evreul a adus livra de lumânări. Le-a așezat în strană cum ar veni, pentru ca paracliserul să le aprindă în cinstea Șabatului. Însă până să sosească acesta, a venit un câine vagabond și a fugit cu ele în bot. Bietul om a dat fuga la rabin, „Vai, rabbi, sărmanul de mine, ce mă fac, cerul mi-a respins pocăința!” Rabinul a încercat să îl liniștească: „Faci prea mare caz din asta, se mai întâmplă. Asta nu înseamnă că Dumnezeu ți-a respins căința. Adu o altă livră de lumânări vinerea viitoare și totul va fi bine.” Vinerea următoare, omul aduce din nou lumânări, însă când a dat paracliserul să le aprindă, toate s-au topit inexplicabil, așa că până a venit Șabatul nu a mai rămas nimic din ele. Iar dă fuga omul la rabin, disperat, rabinul îi spune din nou să aducă o livră de lumănari. A treia vineri aduce omul lumânările, paracliserul le aprinde, însă o pală puternică de vânt vine și le stinge fix când să înceapă Șabatul, așa că nu a fost chip să fie aprinse din nou. Iar vine omul plângând la rabin, iar acesta, dându-și seama că ceva nu se leagă, l-a trimis pe om la marele maestru hasidic rabbi Israel Baal Shem Tov.

„Hmm...” zice Baal Shem Tov auzind povestea. „Se pare că un tânăr rabin din orașul tău consideră că rabinul care ți-a spus să aduci lumânările pentru a ispăși încălcarea Șabatului, greșește. Nu contează. Săptămâna viitoare adu alte lumânări. De data aceasta îți promit că va fi bine. Și spune-i tânărului rabin că aș fi onorat dacă s-ar deranja să îmi facă o vizită.”

Zis și făcut. Tânărul rabin nu a pierdut vremea și a purces imediat către Baal Shem Tov. Însă s-a lovit de tot soiul de probleme în călătoria sa. Mai întâi, căruța a căzut într-un șanț. Apoi i s-a rupt osia la multe mile distanță de cel mai apropiat oraș. Apoi pur și simplu a rătăcit drumul. Când tânărul rabin în sfârșit a regăsit drumul, era deja vineri după-masa și soarele se pregătea să apună. A trebuit să lase căruța și să continue călătoria pe jos. Tânărul rabin a ajuns la Baal Shem Tov cu o oră înainte de începerea Șabatului, obosit și traumatizat de cât de aproape s-a aflat de a încălca această zi sfântă. „Șabat șalom, rabbi” l-a întâmpinat Baal Shem Tov, „hai și încălzește-te la foc. Tu, tinere rabbi, nu cunoști păcatul, așa că nu ai înțeles teribila remușcare și durere pe care o resimte un evreu când încalcă voința Părintelui său din Ceruri. Cred că acum ai înțeles ceva din agonia trăită de prietenul nostru. Crede-mă, remușcarea lui a fost mai mult decât suficientă pentru ispășirea păcatului său involuntar...”