Cele cinci niveluri ale sufletului

Potrivit kabbalei, creația este alcătuită din cinci categorii ale conștiinței, numite lumi sau universuri. Nu sunt universuri separate, ci concentrice, unul într-altul. Asiya este lumea fizicalității, Yetzira este lumea emoțiilor, Beriya este lumea intelectului, Atzilut este lumea spiritului și Adam Kadmon este sursa primordială. Deși au nume diferite, nu sunt realmente separate unele de altele. Fiecare dintre aceste lumi este o lentilă prin care dobândim o perspectivă unică asupra realității. Există cinci niveluri de conștientizare, cinci niveluri ale sufletului.

Sufletul este o esență indivizibilă, inseparabil legată de Dumnezeu, așa cum spune Deuteronomul (32:9): „...căci partea Domnului este poporul Lui” și așa cum rabinul Shimon bar Yochai a spus despre el: „Sufletul meu este una cu El, ca o flacără unică, strâns lipit de El.” Însă, izvorând din Infinit, din Ein Sof, pentru a fi îmbrăcat cu haina fizicalității, sufletul coboară prin cele cinci lumi (Asiya, Yetzira, Beriya, Atzilut și Adam Kadmon), lăsând o rădăcină în fiecare din aceste lumi, până când îmbracă haina corpului fizic. Astfel că există cinci niveluri sau cinci dimensiuni ale sufletului corespunzând diferitelor planuri ale realității sau niveluri de revelație/camuflare divină manifestată în fiecare dintre lumi.

Sufletul îmbrăcat în corpul fizic este o reflexie a Formei Divine, numită tzelem sau tzelem Elokim. Acest tzelem Elokim poate fi descris ca lutul spiritual al formei fizice umane, legându-i trupul de suflet. Acest lut este derivat din configurarea celor zece sefirot (moduri sau atribute prin care Dumnezeu se manifestă), care structurează lumile prin care sufletul coboară în călătoria sa spre trup.

În același timp în care dimensiunea exterioară a sufletului reflectă configurarea celor zece sefirot, dimensiunea interioară a sufletului reflectă Lumina Infinită, care iluminează aceste sefirot. Această reflexie este numită demut Elokim (imaginea lui Dumnezeu). Astfel, omul conține în el întreaga Creație, de la spiritualitatea cea mai înaltă la fizicalitatea cea mai mundană.

Privite din perspectiva slujirii lui Dumnezeu, aceste niveluri ale sufletului pot fi descrise ca cinci niveluri ascendente ale conștientizării lui Dumnezeu și ale comuniunii cu Dumnezeu. Ele sunt numite (în ordine crescătoare) Nefesh, Ruach, Neshama, Chaya și Yechida. Zoharul spune că atunci când un om se naște, el primește un Nefesh din lumea Asiya, lumea cea mai de jos, unde prezența lui Dumnezeu este cel mai puțin vizibilă, manifestă. Dacă, printr-un comportament potrivit și o viață în slujba lui Dumnezeu, omul devine merituos, primește nivelul Ruach din lumea Yetzira. Prin mari strădanii, poate „câștiga” apoi nivelul Neshama din lumea Beriya. Dacă se purifică și mai mult, poate obține nivelul Chaya corespunzând lumii Atzilut și chiar Yechida din lumea Adam Kadmon și dincolo de ea (Dincolo, deoarece nivelul sufletesc numit Yechida transcende toate lumile  din moment ce nu este niciodată separat de Dumnezeu. Este descris ca fiind „cu adevărat parte din Dumnezeul din ceruri” și ca „o scânteie a Creatorului îmbrăcată într-o scânteie a ceea ce a fost creat). Arizal (Rabbi Isaac Luria) spune că la modul general, nivelul sufletesc Nefesh este reprezentat de regele David, Ruach este nivelul spiritual al profetului Ilie, Neshama este al lui Moise, Chaya corespunde stării ideale, primordiale a lui Adam și a Evei înainte de păcat. Dacă Adam ar fi trecut testul s-ar fi ridicat la nivelul Yechida, cel al lui Mesia. Dar pentru că a păcătuit, Adam a căzut mai jos de toate nivelurile.

Nefesh, cel mai de jos nivel al conștiinței, este cel mai strâns legat de fizicalitate. În esență, Nefesh este sufletului structurii atomice. Fiecare particulă a materiei are un Nefesh, fiecare piatră, fiecare plantă, orice corp celest. În termeni umani, Nefesh este forța vitală a trupului și tocmai pentru că este forța vitală a trupului, Nefesh reprezintă conștientizarea trupului. După ce Dumnezeu a creat trupul lui Adam, a suflat viață în acesta precum un meșter sticlar suflă în forma ce devine vas. Asta este Nefesh -- forța vitală ce i-a fost insuflată trupului. După cum spune Leviticul 17:11, „Căci viața trupului este în sânge.”

Omul împarte atât de multe procese fizio-chimice cu animalele, de aceea acest nivel al sufletului mai este numit și „sufletul animal” (Nefesh HaBehamit). Deoarece sufletul animal este cel ce îl îndepărtează pe om de spiritual, Talmudul îl numește Yetzer Hara, „pornirea păcătoasă”, impulsul animalic, pasiunea centrată pe sine.

Este partea care ne leagă cel mai puternic de lume. După moarte, această dimensiune a sufletului este cea care se duce în mormânt odată cu trupul. Primele 12 luni după moarte, această parte a sufletului nu are un loc permanent de odihnă și trece printr-o fază de acută dezorientare, plimbându-se între mormânt și casa decedatului. În timpul acesta, Nefesh este conștient de descompunerea corpului și se identifică cu aceasta. Talmudul spune că este o experiență extrem de dureroasă, similară cu înfigerea unor ace în trupul viu. Kabaliștii numesc această etapă Chibut HaKever, „pedeapsa mormântului.” Se spune că pentru cei drepți nu este o suferință atât de mare, încât aceștia nu au considerat niciodată trupul lumesc extraordinar de important.

Serviciul divin asociat acestui nivel al sufletului se face prin recunoașterea autorității supreme a lui Dumnezeu și supunerea față de aceasta, mai ales prin împlinirea poruncilor. Deși este partea sufletului cel mai puțin conectată la sursa sa divină, este fundamentul tuturor nivelurilor sufletului.

Ruach este următorul nivel al sufletului, căruia îi corespunde lumea Yetzira. Dacă Nefesh este despre conștientizarea trupului, Ruach este despre conștientizarea emoțiilor. Este acea parte din noi care ne emoționează până la lacrimi când citim o poezie sau ascultăm o melodie. Deși intelectul poate fi folosit în mare măsură la acest nivel al sufletului, accentul său cade pe contemplarea în vederea trezirii emoțiilor, a iubirii și smereniei în fața lui Dumnezeu. Înțelepții talmudici se referă la acest proces ca la „truda inimii”, prin care omul ajunge să îl iubească pe Dumnezeu cu toată inima sa. Când Ruach se află la cotele sale cele mai înalte, atingem o stare a conștiinței numită ruach hakodesh („spirit sfânt”), o stare ce transcende conștiința obișnuită. În această stare pătrundem în alte dimensiuni ale realității și dobândim un sentiment clar, o viziune limpede a felului în care viața se va desfășura. Toți profeții biblici au avut ruach hakodesh. În iudaism, acest nivel al profeției este una dintre aspirațiile muncii contemplative intense.

Neshama este asociat cu sferele angelice. Activitatea sa principală se desfășoară în sfera intelectului. Nivelul acesta al sufletului contemplă manifestarea energiei divine în lumea Beriya. Neshama înseamnă „respirație” în ebraică. Îl comparam pe Dumnezeu care insuflă viață în trup cu suflătorul în sticlă ce formează un vas. Respirația (Neshama) părăsește „buzele” lui Dumnezeu, călătorește ca o boare (asta înseamnă ruach) și se odihnește în vas, în Nefesh (Nefesh are aceeași rădăcină ca „nafash”, „odihnă”). Dintre aceste trei niveluri discutate până acum, Neshama este cel mai aproape de Dumnezeu, iar Nefesh e cel mai îndepărtat. Ruach se află între ele, făcând legătura dintre om și sursa sa spirituală.

Neshama folosește înțelegerea intelectuală pentru a intra în comuniune cu Dumnezeu. Unul din semnele că o persoană se află pe acel nivel al conștiinței este că atunci când mintea este clar concentrată pe un concept divin adecvat, toate simțurile devin temporar anulate. În consecință, datorită abudenței luminii spirituale pe care omul o experimentează la acest nivel, emoțiile iubirii și smereniei sunt automat stimulate -- și într-o măsură mult mai mare ca la nivelul anterior, unde efortul era concentrat pe trezirea acestor emoții. Kabbala numește această stare „extazul inimii” (re'uta d'liba, Zohar 2, 93b). Pe acest nivel, inima dorește cu adevărat dumnezeirea, iar dragostea este revelată în inimă în toată plenitudinea ei. Asta înseamnă a-L iubi pe Dumnezeu cu tot sufletul.

Toți avem capacitatea de a dezvolta dimensiunea Neshama a sufletului, dar nu există vreo garanție că toți vom reuși. Nivelul Neshama este pur în esența sa. Atunci când murim, el se reîntoarce imediat la sursa sa.

Următoarele două dimensiuni ale sufletului sunt mult mai înalt rafinate. Chaya este un nivel al sufletului atât de eteric încât are puțină conexiune cu trupul și sălășluiește în principal în alte sfere. Suntem conștienți de acest nivel numai într-o stare alterată a ființei. Dimensiunea Chaya este conectată la energia divină a lumii Atzilut. Aici, cunoașterea nu este a imanenței atributelor divine ce identifică natura energiei divine manifestate în Creație, ci mai degrabă cunoașterea a ceea ce nu este Dumnezeu -- de exemplu cum nu este El limitat sau definit de universul finit. Sufletul se contopește într-o stare de completă anulare a ego-ului. Nu există căutare a sinelui și auto-identificare în afara lui Dumnezeu. Nivelul Chaya este numit a-L iubi pe Dumnezeu cu toată ființa. Este cunoașterea adevărului absolut al lucrurilor.

Yechida (unitate) este punctul central al sufletului și corespunde lumii Adam Kadmon. La fel precum pura și transcendenta lume a lui Adam Kadmon tinde spre și reflectă Lumina Infinită originală (Ohr Ein Sof), așa face și nivelul Yechida. Aceasta este esența sufletului care este în mod natural și imuabil legată de Cel Sfânt. Nu este „cu” noi, dar nici nu suntem separați de ea. Aici dualitatea se dizolvă. Este mult prea subtilă pentru conștiința umană. Rabbi Shimon bar Yochai spunea „În timpul zilelor mele de conectare la această lume, eram legat de Cel Sfânt, binecuvântat fie El, printr-un singur nod...eram una cu El”; acesta este nivelul sufletului revelat în momentul auto-sacrificiului sau martiriului pentru Dumnezeu, pentru Tora sau pentru poporul Lui.


După învățăturile rabinilor David Cooper, Aryeh Kaplan, Moshe Miller