Prezența absentă a lui Dumnezeu

Există o lungă tradiție în gândirea evreiască de a nu descrie esența lui Dumnezeu în termeni pozitivi. Se consideră că a face acest lucru înseamnă a echivala ființa divină cu expresii asertive. Omnipotența divină este atât de absolută încât include capacitatea de a limita aserțiunea nelimitată a prezenței divine.Plenitudinea ființei divine este atât de supremă încât numai absența este un limbaj potrivit pentru a-i comunica esența. Nu înseamnă că despre Dumnezeu nu se poate spune nimic, ci că numai nimicul poate spune ceva despre Dumnezeu. Prezența absentă a lui Dumnezeu afirmă că ființa divină nu este dependentă de condițiile normale de existență și că omnipotența divină nu depinde de niciuna dintre condițiile normale ale posibilității.

Se poate spune că Dumnezeu nu există în realitate, Dumnezeu este însăși realitatea. Rabbi David Aron spune că Dumnezeu este contextul absolut, contextul atotcuprinzător. Unul din numele ebraice care Îl desemnează pe Dumnezeu este HaMakom, ceea ce literalmente înseamnă „Locul.” Dumnezeu este locul în care se întâmplă totul. Noi nu existăm lângă Dumnezeu. Noi existăm în Dumnezeu, în singura realitate, realitate care este Dumnezeu.Totul este în Dumnezeu, Dumnezeu este în tot și toate, dar Dumnezeu este și dincolo de tot și toate. Dumnezeu e nu e un lucru, Dumnezeu nu e ființă și nu are nume. Putem găsi nume pentru emanațiile luminii divine ce ne iluminează gândurile, sentimentele, acțiunile. Dumnezeu nu este lucru, nu este substantiv. E un verb ce indică în mod activ spre un viitor deschis tuturor posibilităților.