Dumnezeu este Unul

După un curs al Rav Ioshua Amaru


”Shema Yisrael, Hashem Eloheinu, Hashem Echad”-- „Ascultă Israele, Domnul Dumnezeu este singurul nostru Domn”. Acest vers este mărturia, declarația de credință a evreului de mii de ani. Este o poruncă a recita Shema Yisrael de două ori de zi.

Al doilea principiu al credinței conform lui Maimonides este unitatea lui Dumnezeu. Cel ce este cauza a tot ceea ce există, este Unul. Viziunea lui Maimonides asupra unității și unicității lui Dumnezeu este formulată complet în termeni negativi. Dumnezeu este Unul, dar nu în vreun fel aplicabil oricărui lucru ce există pe lume. Maimonides enumeră trei noțiuni diferite de unitate:

1. Unitatea unui gen sau a unei specii. Genul sau specia sunt abstracții ce se referă la un anume tip (vacile, păsările, pietrele, apa, etc). Aceste specii sau genuri sunt și ele compuse, dar într-un mod diferite decât organismele sau personalitățile. Aceste tipuri există atâta vreme cât există indivizi, unități distincte dintr-un tip sau altul. Dacă nu există astfel de indivizi, să zicem că specia dispare, atunci tipul, genul devine o simplă abstracție, o posibilitate de existență, nu o realitate. De ce nu ne putem gândi la Dumnezeu ca la singurul exemplar din specia divinitate? Dacă ne-am gândi în acest fel am spune: există noțiunea de divinitate și o singură ființă o exemplifică -- Dumnezeu. De ce Maimonides respinge acest tip de gândire? Mai întâi, a ne gândi la Dumnezeu ca la întruchiparea unui potențial tip de ființă implică posibilitatea existenței și altor ființe de acest tip, doar că se întâmplă ca ele să nu existe. Dacă poate exista numai un exemplar dintr-un anumit tip, atunci nu mai avem de-a face cu un tip, ci cu un lucru unic.

2. Unitatea unui corp compus din mai multe părți. La fel cum o carte este compusă din mai multe capitole, o personalitate din mai multe trăsături, etc. Dacă scoți din întreg suficiente părți, întregul încetează să mai existe ca entitate coerentă. Speciile sau genurile sunt moduri prin care ființele umane analizează și înțeleg lumea și explică experiența lor în legătură cu aceasta. În mod similar, analiza înțelegerii întregului în termenii părților sale componente, este un mod prin care oamenii înțeleg lucrurile. Întorcându-ne la unitatea lui Dumnezeu, putem vedea de ce Maimonides insistă că niciunul dintre conceptele noastre de unitate nu I se aplică Lui. Atribuindu-I lui Dumnezeu una dintre categoriile noastre obișnuite de unitate înseamnă a-L supune înțelegerii umane -- astfel, este conceput ca un lucru ce face parte din a noastră construcție a lumii. Ceea ce accentuează Maimonides în acest principiu este că noi nu Îl putem înțelege pe Dumnezeu. Natura lui Dumnezeu este de a fi Unul, dar în niciunul din sensurile pe care noi le putem înțelege. Unitatea lui Dumnezeu este înțeleasă numai ca absență a plurității.

3. Unitatea unui corp simplu dar care este totuși divizibil. O bucată de metal pur -- astăzi ne gândim la un asemenea obiect ca fiind compus din atomi dincolo de care nu poate fi descompus fără să-și piardă identitatea, dar Maimonides nu avea teoria atomilor, așa că a considerat aceste lucruri ca fiind divizibile la infinit, astfel că am avea în fața ochilor o bucată de metal, dar cu ușurință am putea avea două dacă am diviza ce avem în jumătate. Acest lucru nu este valabil în cazul lui Dumnezeu -- nu e o întâmplare faptul că Dumnezeu e Unul, nu e un lucru accidental, care s-ar putea schimba dacă El ar decide să își divizeze identitatea în două sau mai multe părți; unitatea Sa este un aspect necesar al existenței Sale.

Pentru Maimonides, unitatea lui Dumnezeu este un punct focal pentru aprecierea umană a transcendenței divine. Insistând asupra unității și unicității lui Dumnezeu alături de insistența că acești termeni nu înseamnă ce înseamnă de obicei este un soi de incoerență și exact aceasta e ideea -- nu Îl înțelegem și nu putem să Îl înțelegem deloc pe Dumnezeu.

Acest concept filosofic de transcendență este o parte importantă a conștiinței noastre religioase deoarece ne forțează să recunoaștem propriile noastre limitări și reduce riscul ca, în entuziasmul nostru religios, să Îl creăm pe Dumnezeu în propria noastră imagine.

Există și alte interpretări ale unității lui Dumnezeu în tradiția evreiască.

Dumnezeu este atât divinitatea noastră particulară căreia îi datorăm supunere (și astfel declarăm zilnic lucrul acesta), cât și unicul, singurul Dumnezeu, care este singurul Stăpân al Universului; El nu are nici egali, nici rivali. Această declarație este o funcție a rolului nostru special -- acela de a fi o nație a preoților și un popor sfânt și astfel să Îl reprezentăm pe unul și unicul Dumnezeu în lume.

O altă viziune a unității lui Dumnezeu ce are un rol semnificativ în tradiția noastră este aceea care îl concepe pe Dumnezeu ca pe unificarea proprietăților sau forțelor ce există în univers. Cea mai explicită reprezentare a acestei idei apare în kabbala, care plasează zece Sefirot sau manifestări divine ce interacționează între ele și cu lumea. Unele versiuni ale acestui mod de gândire subliniază că în vârful ierarhiei acestor Sefirot se află Ein Sof -- inefabilul, infinitul Dumnezeu. Această teologie, în ciuda reprezentării a ceea ce arată ca entități divine distincte ce operează împreună, rămâne monoteistă deoarece aceste entități sunt unite, suprapuse, sunt aspecte ale divinului.

În versul final al rugăciunii Aleinu ce încheie fiecare serviciu religios, este un citat din profetul Zaharia 14:9 -- „Şi Domnul va fi împărat peste tot pământul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn şi Numele Lui va fi singurul Nume.”

Radak (Rabbi David Kimhi) a interpretat plasarea acestui vers în finalul rugăciunii Aleinu ca fiind despre recunoaștere: Dumnezeu va fi unul atunci când va fi invocat drept Regele Pământului de către toată lumea. Acest lucru sugerează că unitatea lui Dumnezeu este punctul culminant al unui proces. Conceptul unității divine nu face doar parte din conceptul de Dumnezeu, ci și din viziunea despre cum ar trebui să fie lumea. Atâta vreme cât suveranitatea lui Dumnezeu nu este recunoscută de către toți, Unitatea Sa este amenințată.

Unicitatea lui Dumnezeu nu poate fi ușor separată de devotamentul oamenilor față de El și singurul mod în care această unicitate este completă, singurul mod prin care proiectul lui Dumnezeu (care este lumea) este complet (și astfel El este complet), este cel al recunoașterii suveranității Sale de către toată lumea.