Despre sacralitatea limbii ebraice

Talmudul (Shabbath 88b) spune că atunci când Dumnezeu a creat cerurile și pământul, primul cuvânt, primul sunet al Său s-a frânt în șaptezeci de scântei. Din acele șaptezeci de scântei s-au născut cele șaptezeci de limbi ale lumii. În Midraș există o variațiune pe această temă, care spune că atunci când Dumnezeu a vorbit, vocea divină s-a împărțit în șapte voci și din acele șapte voci au luat ființă cele șaptezeci de limbi ale omenirii. Și deoarece Tora este cea care dă viață acelor limbi, toate poartă în ele o fărâmă din vocea dumnezeiască, acea scânteie divină ce insuflă limbii înțeles, miez. Deci, continuă textul midrașic, atunci când Moise a transmis învățăturile Torei exact înainte ca israeliții să intre pe Pământul Sfânt, le-a transmis nu doar în ebraică, ci în toate cele șaptezeci de limbi ale lumii. De aceea, spune tradiția, există șaptezeci de moduri legitime de a interpreta Tora scrisă. Astfel, ebraica nu este una dintre cele șaptezeci de limbi, ea precede acele limbi, este mai degrabă vehiculul vocii divine.

Rabbi Kalonymos Kalmish Shapira a comparat sfințenia limbii ebraice cu sfințenia Șabatului. La fel cum Șabatul împarte sens și sfințenie restului zilelor săptămânii, așa și limba ebraică împarte sens și sfințenie celorlalte limbi. Celelalte limbi sunt o metodă de a comunica om cu om, ebraica este un mod prin care Dumnezeu comunică cu omenirea. Nu este numai izvorul creației, ci și mediul Revelației. Când Dumnezeu vorbește în Sinai, El vorbește Tora. Și Tora își asumă o formă ebraică, se îmbracă în strai ebraic. Forma și îmbrăcămintea sunt una, un întreg. Revelația care este Tora se dezvăluie nu numai în ebraică, ci prin ebraică. Esența textului și limba în care este exprimat textul sunt întrețesute în același mod în care sufletul e întrețesut cu trupul.

Rabbi Moshe Isserles spune „Limba ebraică în sine conține sfințenie.” Ebraica își extrage sacralitatea nu din faptul că este limba Scripturii, ci din însăși statutul său de bază primară, de sol fundamental al adevărului și înțelesului creației. De aceea devine limba Scripturii. Deci ebraica este limba sacră, leshon hakodesh, nu pentru că este limba Torei, ci ebraica este limba Torei pentru că este limba sacră.