Lashon hakodesh - limba sacră

Zoharul scrie că cei porniți să construiască Turnul lui Babel vorbeau limba sacră, ebraica. Astfel, punându-și la cale păcatul, au folosit limba sacră pentru a comunica, beneficiind de puteri supranaturale pentru a-și duce la capăt ambițiosul proiect. Limba sacră, lashon hakodesh, are o sfințenie aparte și atunci când este folosită într-un scop bun, poate amplifica potențialul spiritual. Dar și opusul este valabil: atunci când limba sacră este folosită pentru a păcătui, îi adâncește și mai mult în păcat pe cei în cauză. Astfel, explică Zoharul, Dumnezeu i-a oprit pe constructori din a-și termina proiectul de rebeliune împotriva Sa, făcându-i să uite limba sacră, lipsindu-i astfel de sprijinul supranatural. Bazându-se pe acest concept, rabinii Aharon Roth și Yoel Teitelbaum au subliniat că un păcat verbal (limbajul imoral, calomnia, blasfemia) comis în limba sacră este o ofensă mult mai gravă decât același păcat comis în altă limbă.

Rabbi Elazar Landau scrie că dacă cineva recită o binecuvântare în altă limbă decât limba sacră, ebraica, obligația de a recita binecuvântarea respectivă este îndeplinită numai dacă persoana înțelege ceea ce spune. Însă dacă nu cunoaște înțelesul cuvintelor pe care le rostește, atunci nu s-a achitat de obligația sa. Totuși, notează Rabbi Landau, dacă cineva recită o binecuvântare în limba sacră, întotdeauna își îndeplinește obligația, chiar dacă nu știe sensul cuvintelor. De ce este limba sacră atât de diferită de celelalte încât cineva o poate folosi pentru a îndeplini obligația de a recita diversele binecuvântări, chiar dacă nu o înțelege? Rabbi Asher Arieli răspunde la această întrebare subliniind că toate celelalte limbi sunt simple traduceri ale limbii sacre. Sunt, astfel, o simplă modalitate de a atinge un scop; validitatea lor constă în faptul că oferă niște substituenți pentru limba sacră. Dacă nu cunoști limba de substituție, nu îți folosește la nimic să rostești acele binecuvântări. Limba sacră însă, este mai mult decât o modalitate de a atinge un scop, ea este un scop în sine, este singura limbă în care cuvintele posedă un sens divin inerent.

La nivel spiritual, Turnul lui Babel exprimă dorința omenirii de a se îndepărta de scopul clar al ascultării voinței divine. Oamenii au devenit individualiști, umanitatea s-a fragmentat, scopurile și obiectivele s-au multiplicat fără a se ține seama de vrerea lui Dumnezeu. Cei ce nu s-au alăturat rebeliunii, Noe, Șem, Eber, Asur, Avraam, au fost răsplătiți de Domnul asigurându-le o legătură specială cu limba originală, pre-Babel: lashon hakodesh, limba sacră, ebraica.