După ce poporul lui Yisrael a păcătuit închinându-se vițelului de aur, Moise a căutat o modalitate de a obține iertarea lui Dumnezeu. În acest scop, Dumnezeu i-a dezvăluit lui Moise cele 13 atribute ale milei, deschizând astfel o cale prin care toate generațiile viitoare să poată ceară și obține iertarea divină.
„Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui şi a strigat: «Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!»” (Exodul 34:6-7)
Cum poate deci, Dumnezeu, avea milă? Are Dumnezeu emoții și sentimente? Maimonide spune că Dumnezeu nu are emoții, deoarece Dumnezeu este infinit și nu este limitat de sentimente. Pentru Maimonide, atributele ce se referă la esența lui Dumnezeu (unitatea Sa, existența, înțelepciunea, mila) nu trebuiesc înțeles ca afirmând ceva despre adevărata natură a ființei divine. Tot ceea ce implică ele este negarea opusului lor. Când se spune că Dumnezeu există, se afirmă că El nu este o simplă ficțiune. Când se spune că El este înțelept, se afirmă că nu este nici ignorant, nici absurd. Când se spune despre El că este Unul, se afirmă că nu există nici pluralitate, nici multiplicitate în ființa Sa, deși adevărata natură a ființei Sale este dincolo de înțelegerea umană și nicio limbă umană nu poate fi folosită pentru a o descrie.
Rabinii talmudici se referă la acțiunile divine prin „middot”, (atribute). Acesta este un termen de împrumut pe care îl folosim deoarece Dumnezeu acționează într-un mod asemănător cu acțiunile umane, ce își au originea în emoțiile noastre. Gândirea hasidică detaliază această idee, explicând că Dumnezeu transcende emoțiile și nu este legat de ele. Pe de o parte Îl avem pe Dumnezeu în actualitatea, în infinitudinea și esența Sa și pe de altă parte, avem felul în care Dumnezeu se portretizează și relaționează cu noi în lumea aceasta finită. Când Dumnezeu apare ca fiind mânios sau milostiv este deoarece așa Îi percepem noi lumina dumnezeiască reflectată asupra acestei lumi.
Care sunt deci, cele 13 atribute ale milei divine și de ce 13? În mistica evreiască, numărul 13 simbolizează infinitul. Numărul 12 simbolizează constrângerea, limitarea și ordinea: sunt 12 semne ale zodiacului și 12 luni, de exemplu. Situat deasupra lui 12, deasupra ordinii și controlului, 13 simbolizează incomensurabilitatea și nemărginirea. Faptul că există 13 atribute ale milei divine simbolizează faptul că mila lui Dumnezeu este infinită. Nu contează cât de jos cădem, cât de rău păcătuim, dacă ne căim, El, în mila Sa fără de limite, va veni în ajutorul nostru și ne va ierta.
(1) Măreață este deci, îndurarea pe care Dumnezeu o dă tuturor creaturilor conform nevoilor acestora; (2) milostiv este Dumnezeu astfel încât omenirea să nu fie obidită; (3) bun, dacă omenirea se află deja în necaz; (4) încet la mânie față de cei drepți; (5) încet la mânie față de cei răi; (6) abundent în bunăvoință; (7) și credincioșie; (8) păstrându-și blândețea (9) față de mii; (10) iertând fărădelegea; (11) și răzvrătirea; (12) și păcatul; (13) și miluitor.
Încă din Grădina Edenului, păcatul a distrus relaţia directă dintre Dumnezeu şi om. Păcatul a întrerupt comuniunea nestingherită dintre primii noştri părinţi şi Dumnezeu. Totuşi Creatorul și-a dorit să îi atragă înapoi la El (teshuvah) şi să se bucure de o relaţie stabilă cu ei şi, de aceea, a început acest proces de reparare a relaţiei încă din acel moment. După câteva secole, Dumnezeu a luat din nou iniţiativa de a-i aduce pe oameni înapoi la El, în prezenţa Sa, prin eliberarea evreilor din Egipt şi prin aducerea la existenţă a Templului şi a sistemului jertfelor. Templul este o mărturie despre dorinţa Sa neîntreruptă de a locui în mijlocul poporului Său.
„Cum să te dau, Efraime? Cum să te predau, Israele? Cum să-ţi fac ca Admei? Cum să te fac ca Ţeboimul? Mi se zbate inima în Mine şi tot lăuntrul Mi se mişcă de milă! Nu voi lucra după mânia Mea aprinsă, nu voi mai nimici pe Efraim; căci Eu sunt Dumnezeu, nu un om. Eu sunt Sfântul în mijlocul tău şi nu voi veni să prăpădesc.” (Osea 11:8-9)
Pentru păcatul său, Israel merita să fie distrus complet, dar Dumnezeu, în mila şi îndurarea Sa nemărginită, îl iubeşte şi face totul ca el să se căiască. De fapt, o bună parte a gândirii rabinice asupra controlului divin al universului se desfășoară în contextul permanentei întrepătrunderi dintre dreptatea și mila dumnezeiască. Dumnezeu nu trece cu vederea păcatul și fărădelegea, asta ar însemna să Își trădeze dreptatea. Dar justiția divină este mereu temperată de milă. Dumnezeu îi iartă pe cei ce se căiesc sincer și se întorc la El. Dumnezeu nu se poartă ca omul păcătos. El nu lasă ca mânia să Îi controleze deciziile. Dragostea Sa caută să-i aducă poporului Său iertare, vindecare, refacere. Scopul disciplinei dumnezeiești este căirea, îndreptarea şi întoarcerea pe calea Sa, nu distrugerea şi răzbunarea. Iar Dumnezeu ne cere să Îi imităm acțiunile: așa cum este El milostiv, și noi trebuie să fim; așa cum este El bun și blând, așa să fim și noi. Sigur că omul nu poate avea milă și bunătate infinită ca Dumnezeu, până și despre Moise se spune că nu a putut ajunge la a cincea și cea mai înaltă poartă a înțelegerii, dar trebuie să tindă spre un prag cât mai de sus al acestor atribute.
Când invocăm aceste 13 atribute ale milei divine, ne conectăm relația la sursa vieții, o relație înrădăcinată mai adânc decât ne poate coborî orice păcat. Nu putem noi greși pe cât poate Dumnezeu ierta. Trebuie doar să ne întoarcem la El.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.